Emoțiile sunt o parte esențială a ființei umane. Ele influențează modul în care ne comportăm și ne ajută să navigăm în relațiile cu ceilalți. De exemplu, ele ne spun să ne retragem dacă observăm că cineva este supărat sau să părăsim o situație când ne este frică. Ele pot influența, de asemenea, modul în care ne percep ceilalți, de exemplu, le transmit să ne abordeze atunci când zâmbim sau să ne îmbrățișeze când plângem.

Pentru strămoșii noștri, emoțiile erau importante deoarece îi avertizau de pericol. Când un animal sălbatic se apropia, un om din epoca de piatră devenea speriat. Frica era, așadar, un semnal de alarmă. Ca urmare, omul din epoca de piatră era pregătit să lupte împotriva animalului sau să fugă.
Desigur, emoțiile nu ne mai servesc pentru a lupta cu tigrii cu dinți ascuțiți. Cu toate acestea, ele sunt importante. Imaginează-ți asta: Ești acasă singur/ă și îți dai seama brusc că te simți singur/ă și plictisit/ă. Această emoție îți trimite mesajul „Hei, probabil că nu vrei să fii singur/ă acum - de ce nu trimiți un mesaj unui prieten?”. Prietenul tău citește mesajul și știe că ai dori să vă întâlniți.

Sentimentul de singurătate ți-a arătat ce ai nevoie acum și, de asemenea, a clarificat acest lucru pentru prietenul tău. Funcționează similar cu alte trăiri emoționale.

Unele emoții se simt mai bine sau sunt mai confortabile decât altele, astfel că majoritatea oamenilor preferă să fie fericiți mai degrabă decât triști sau speriați. Cu toate acestea, emoțiile neplăcute au funcții importante, așa că dacă le suprimi complet, funcțiile lor utile sunt, de asemenea, pierdute. Chiar dacă reușești să ignori o trăire pentru o vreme, acesta adesea revine mai târziu, cu o intensitate mai ridicată.

În loc să suprimi o emoție anume, este mai bine să procedezi astfel:

Emoțiile au, de asemenea, un impact asupra a 4 componente, așa cum poți vedea în imaginea de mai jos. Aceasta se numește rețeaua emoțională.

În funcție de emoția pe care o trăiești, percepi lucrurile diferit, gândești conform emoției, simți o reacție corporală corespunzătoare și observi un impuls de a acționa. Gândește-te iar la exemplul tigrului cu dinți ascuțiți de mai sus: omul din epoca de piatră vede tigrul cu dinți ascuțiți și devine extrem de speriat. Din cauza fricii, percepția sa este concentrată doar asupra tigrului; omul acesta nu mai observă soarele care răsare sau primele fructe de vară coapte. Înainte de apariția tigrului, omul din epoca de piatră încă se gândea dacă fructele ar putea fi cu adevărat coapte sau dacă ar trebui să doarmă încă două nopți până la recoltare, dar acum gândurile sale sunt concentrate doar pe posibile strategii de evadare. Omul din epoca de piatră își dă seama că a început să transpire, gura îi este uscată și inima îi bate foarte repede. El simte un impuls puternic de a fugi.